Catehismul Bisericii Catolice
Partea a doua
Celebrarea misterului creştin
De ce liturgia?
1066. În Simbolul credinţei, Biserica mărturiseşte misterul Treimii Sfinte şi "planul bunăvoinţei sale" (Ef 1, 9) cu privire la întreaga creaţie: Tatăl îndeplineşte "taina voii sale" dându-l pe Fiul său Preaiubit şi pe Duhul Sfânt pentru mântuirea lumii şi slava numelui său. Acesta este misterul lui Cristos1 revelat şi realizat în istorie în forma unui plan, o "orânduire înţeleaptă", pe care Sfântul Paul o numeşte "economia misterului" (Ef 3, 9) şi pe care tradiţia patristică o va numi "economia Cuvântului întrupat" sau "economia mântuirii".
1067. "Această operă a răscumpărării oamenilor şi a preamăririi desăvârşite a lui Dumnezeu, prefigurată în faptele măreţe ale Domnului săvârşite cu poporul Vechiului Testament, a fost îndeplinită de Cristos Domnul mai ales prin misterul pascal al fericitei sale Pătimiri, al Învierii şi al Înălţării glorioase, mister prin care "murind a nimicit moartea noastră şi înviind ne-a redobândit viaţa"; căci din coasta lui Cristos "dormind pe cruce" s-a născut "sacramentul admirabil al întregii Biserici2". De aceea în liturgie Biserica celebrează în mod deosebit misterul pascal, prin care Cristos a îndeplinit lucrarea mântuirii noastre.
1068. Biserica vesteşte şi celebrează în liturgia sa acest mister al lui Cristos pentru ca credincioşii să-l trăiască şi să-i dea mărturie în lume.
Într-adevăr, liturgia, prin care, mai ales în jertfa dumnezeiască a Euharistiei, "se actualizează opera răscumpărării noastre", îi ajuta în cel mai înalt grad pe credincioşi să exprime în viaţa lor şi să arate şi altora misterul lui Cristos şi natura autentică a adevaratei Biserici3.
Ce înseamnă cuvântul "liturgie"?
1069. Cuvântul "liturgie" înseamnă la origine "lucrare publică", "slujire din partea/în favoarea poporului". În tradiţia creştină, el vrea să arate că Poporul lui Dumnezeu ia parte la "lucrarea lui Dumnezeu4 ". Prin liturgie, Cristos Răscumpărătorul şi Marele nostru Preot, continuă în Biserica sa, cu ea şi prin ea, lucrarea răscumpărării noastre.
1070. Termenul "liturgie" în Noul Testament este folosit pentru a desemna nu numai celebrarea cultului divin5, ci şi vestirea Evangheliei6 şi caritatea în faptă7. În toate aceste situaţii e vorba de slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor. În celebrarea liturgică, Biserica este slujitoare, după chipul Domnului său, unicul "Liturg8", participând la preoţia lui (cult), este profetică (vestire) şi regească (slujirea iubirii):
Aşadar pe buna dreptate liturgia este considerată ca exercitarea misiunii sacerdotale a lui Cristos, prin care sfinţirea omului este reprezentată prin semne văzute şi este realizată într-un mod propriu fiecăruia şi în acelaşi timp se aduce cultul public integral de către Trupul mistic al lui Cristos – de către Cap şi mădularele sale. Prin urmare, orice celebrare liturgică, întrucât este opera lui Cristos-Preotul şi a Trupului său, care este Biserica, este acţiune sacră prin excelenţă, a cărei eficacitate nu o poate stinge cu acelaşi titlu şi în acelaşi grad nici o altă acţiune a Bisericii9.
Liturgia ca izvor de Viaţă
1071. Lucrare a lui Cristos, liturgia este şi o acţiune a Bisericii sale. Ea realizează şi manifestă Biserica drept semn vizibil al comuniunii lui Dumnezeu şi a oamenilor în Cristos. Ea îi angajeazăpe credincioşi în Viaţa nouă a comunităţii. Ea implică o participare "conştientă, activă şi rodnică" a tuturor10.
1072. "Liturgia nu epuizează toată acţiunea Bisericii11 ": trebuie să fie precedată de evanghelizare, de credinţă şi de convertire; atunci poate ea să aducă roade în viaţa credincioşilor: viaţa nouă în Duh, angajarea în misiunea Bisericii şi slujirea unităţii ei.
Rugăciune şi liturgie
1073. Liturgia este şi participare la rugăciunea lui Cristos îndreptată spre Tatăl în Duhul Sfânt. În ea orice rugăciune creştină îşi găseşte izvorul şi ţinta. Prin liturgie, omul lăuntric este înrădăcinat şi întemeiat12 în "marea iubire cu care ne-a iubit Tatăl" (ef 2, 4) în Fiul lui preaiubit. Este aceeaşi "lucrare minunată a lui Dumnezeu" care este trăită şi interiorizată prin orice rugăciune, "în toată vremea, în Duhul" (Ef 6, 18).
Cateheză şi liturgie
1074. "Liturgia e culmea spre care tinde acţiunea Bisericii şi totodată izvorul din care emană toată puterea ei13". Ea este deci locul privilegiat al catehezei Poporului lui Dumnezeu. "Cateheza este intrinsec legată de toată acţiunea liturgică şi sacramentală, căci în sacramente, şi mai ales în Euharistie, acţionează Cristos Isus, în plinătate pentru transformarea oamenilor14".
1075. Cateheza liturgică are drept scop să introducă în misterul lui Cristos (este "mistagogie"), trecând de la vizibil la invizibil, de la semnificant la semnificat, de la "sacramente" la "mistere". O astfel de cateheză este de resortul catehismelor locale şi regionale. Prezentul catehism, care vrea să fie în slujba întregii Biserici, în diversitatea riturilor şi culturilor ei15, va prezenta ceea ce este fundamental şi comun întregii Biserici privitor la liturgie ca mister şi ca celebrare (secţiunea întâi), iar apoi cele şapte sacramente şi sacramentaliile (secţiunea a doua).
Note
1Cf. Ef 3, 4.
2SC 5.
3SC 2.
4Cf. In 17, 4.
5Cf. Fapte 13, 2; Lc 1, 23.
6Cf. Rom 15, 16; Fil 2, 14-17. 30.
7Cf. Rom 15, 27; 2 Cor 9, 12; Fil 2, 25.
8Cf. Evr 8, 2. 6.
9SC 7.
10SC 11.
11SC 9.
12Cf. Ef 3, 16-17.
13SC 10.
14Ioan Paul II, CT 23.
15Cf. SC 3-4.