Catehismul Bisericii Catolice
Secţiunea a doua:
Mărturisirea de credinţă creştină
Simbolurile credinţei
ARTICOLUL 10
"Cred în iertarea păcatelor"
976. Simbolul apostolilor leagă credinţa în iertarea păcatelor de credinţa în Duhul Sfânt, dar şi de credinţa în Biserică şi în împărtăşirea sfinţilor. Dăruindu-l pe Duhul Sfânt apostolilor săi, Cristos cel înviat le-a conferit propria sa putere divină de a ierta păcatele: "Primiţi pe Duhul Sfânt. Cui îi veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cui i le veţi ţine, vor fi ţinute" (In 20, 22-23.)
(A doua parte a Catehismului va trata în mod explicit despre iertarea păcatelor prin Botez, prin sacramentul Pocăinţei şi prin celelalte sacramente, mai ales prin Euharistie. E suficient, deci, să evocăm aici pe scurt câteva date fundamentale.)
I. Un singur Botez spre iertarea păcatelor
977. Mântuitorul a legat iertarea păcatelor de credinţă şi de Botez: "Mergeţi în lumea întreagă şi vestiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza va fi mântuit" (Mc 16, 15-16). Botezul este primul şi principalul sacrament al iertării păcatelor, pentru că ne uneşte cu Cristos mort pentru păcatele noastre, înviat pentru îndreptăţirea noastră515 ca "să trăim şi noi în înnoirea vieţii" (Rom 6, 4).
978. "În clipa când facem prima mărturisire de credinţă primind sfântul Botez care ne purifică, iertarea pe care o primim este atât de totală şi de deplină încât nu ne mai rămâne nimic de şters, nici din păcatul strămoşesc, nici din greşelile săvârşite din voinţă proprie şi nu ne mai rămâne nici o pedeapsă de îndurat pentru a le ispăşi (...). Totuşi, harul Botezului nu eliberează pe nimeni de toate slăbiciunile firii.
Dimpotrivă, avem încă de luptat cu înclinaţiile poftei, care nu încetează să ne îndemne spre rău516".
979. În această luptă cu înclinaţia spre rău, cine poate fi "destul de viteaz şi de vigilent ca să evite orice rană" a păcatului? "Deci, dacă era necesar ca Biserica să aibă puterea de a ierta păcatele, trebuia şi ca Botezul să nu fie singurul ei mijloc de a folosi aceste chei ale Împărăţiei cerurilor pe care le primise de la Isus Cristos; trebuia ca ea să fie capabilă să ierte păcatele oricărui păcătos care se căieşte, chiar dacă ar fi păcătuit până în ultima clipă a vieţii517".
980. Omul botezat poate fi reconciliat cu Dumnezeu şi cu Biserica prin sacramentul Pocăinţei:
Pe bună dreptate au numit sfinţii Părinţi pocăinţa "un botez trudnic518". Pentru cei care au căzut după Botez, taina Pocăinţei este necesară pentru mântuire, aşa cum e necesar Botezul pentru cei care n-au fost încă renăscuţi519.
II. Puterea cheilor
981. Cristos, după ce a înviat, i-a trimis pe apostoli "să vestească în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile" (Lc 24, 47). Această "slujire a împăcării" (2 Cor 5, 18) apostolii şi urmaşii lor nu o împlinesc numai vestind oamenilor iertarea lui Dumnezeu meritată pentru noi de Cristos şi chemându-i la convertire şi la credinţă, ci şi împărtăşindu-le iertarea păcatelor prin Botez şi împăcându-i cu Dumnezeu şi cu Biserica datorită puterii cheilor primite de la Cristos:
Biserica a primit cheile Împărăţiei cerurilor ca să se săvârşească în ea iertarea păcatelor prin sângele lui Cristos şi prin lucrarea Duhului Sfânt. În această Biserică sufletul care era mort prin păcat îşi recapătă viaţa, pentru a trăi cu Cristos, al cărui har ne-a mântuit520.
982. Nu există nici o greşeală, oricât de gravă, pe care Sfânta Biserică să nu o poată ierta. "Nu există nimeni, oricât de rău şi de vinovat ar fi, care să nu fie dator să spere cu certitudine iertarea, cu condiţia ca părerea sa de rău să fie sinceră521". Cristos, care a murit pentru toţi oamenii, vrea ca în Biserica sa porţile iertării să fie totdeauna deschise pentru oricine se întoarce de la păcat522.
983. Cateheza se va strădui să trezească şi să hrănească la credincioşi credinţa în măreţia neasemuită a darului pe care Cristos cel înviat l-a făcut Bisericii sale: misiunea şi puterea de a ierta cu adevărat păcatele prin slujirea apostolilor şi a urmaşilor lor:
Domnul vrea ca ucenicii săi să aibă o putere nemăsurată: El vrea ca sărmanii săi slujitori să împlinească în numele său tot ce făcuse El când era pe pământ523.
Preoţii au primit o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. (...) Ceea ce săvârşesc preoţii pe pământ Dumnezeu întăreşte în ceruri524.
Dacă n-ar exista în Biserică iertarea păcatelor, n-ar exista nici o nădejde, nici o speranţă de viaţă veşnică şi de eliberare veşnică. Să-i aducem mulţumiri lui Dumnezeu, care a făcut Bisericii sale un asemenea dar525!
PE SCURT
984. Crezul pune în legătură «iertarea păcatelor» cu mărturisirea credinţei în Duhul Sfânt. Într-adevăr, Cristos cel înviat a încredinţat apostolilor puterea de a ierta păcatele când le-a dăruit pe Duhul Sfânt.
985. Botezul este primul şi principalul sacrament pentru iertarea păcatelor: el ne uneşte cu Cristos mort şi înviat şi ne dă pe Duhul Sfânt.
986. Din voinţa lui Cristos, Biserica are puterea de a ierta păcatele celor botezaţi şi o exercită prin episcopi şi preoţi în mod obişnuit în sacramentul Pocăinţei.
987. "În iertarea păcatelor, preoţii şi sacramentele sunt pure instrumente de care Domnul nostru Isus Cristos, unicul Autor şi Dăruitor al mântuirii, vrea să se slujească pentru a şterge fărădelegile noastre şi a ne dărui harul îndreptăţirii526".
Note
515Cf. Rom 4, 25.
516CR 1, 11, 3.
517CR 1, 11, 4.
518Sf. Grigore Naz., Or. 39, 17.
519Cc. Trid.: DS 1672.
520Sf. Augustin, Serm. 214, 11.
521CR 1, 11, 5.
522Cf. Mt 18, 21-22.
523Sf. Ambrozie, Poenit. 1, 34.
524Sf. Ioan Chrysostom, Sac. 3, 5.
525Sf. Augustin, Serm. 213, 8.
526CR 1, 11, 6.