Catehismul de la Baltimore

Lecţia 4: Despre Creaţie


Această lecţie tratează aducerea la existenţă a tuturor celor create. Principalele existenţe create pot fi clasificate astfel:
  1. Lucruri inerte, ca pietrele, mineralele (aur, argint, fier, etc)
  2. Existenţe care fiinţează, cresc şi trăiesc, precum ierburile sau copacii.
  3. Existenţe care fiinţează, trăiesc şi simt, aşa cum sunt animalele.
  4. Existenţe care cresc, trăiesc, simt şi înţeleg: oamenii.
În afară de acestea, avem: soarele, luna, stelele, etc; toate lucrurile pe care le putem vedea şi, de asemenea, Cerul, Purgatoriul, Iadul, îngerii buni şi îngerii răi. Toate acestea sunt lucrarea creaţiei lui Dumnezeu. Pe toate acestea le-a chemat la existenţă prin simpla dorinţă a Sa.

32. Î: Cine a creat Cerul şi Pământul şi toate lucrurile?

R: Dumnezeu a creat Cerul, Pământul şi toate lucrurile.

"Cerul" este locul în care Dumnezeu se află şi se va afla întotdeauna. Mai înseamnă tot ceea ce putem vedea pe bolta de deasupra noastră. "Pământul" este globul pe care trăim.

33. Î. În ce fel a creat Dumnezeu Cerul şi pământul ?

R: Dumnezeu a creat Cerul şi pământul din nimic, numai prin cuvântul Său; aceasta înseamnă printr-un singur act al voinţei Sale atotputernice.

34. Î: Care sunt cele mai importante creaturi ale lui Dumnezeu ?

R: Principalele creaturi ale lui Dumnezeu sunt îngerii şi oamenii.

35. Ce sunt îngerii ?

R: Îngerii sunt spirite pure fără corp, create ca să Îl adore şi ca să se bucure cu Dumnezeu în Cer.

"Îngerii" nu înseamnă acelaşi lucru cu sfinţii. Sfinţii sunt cei care, pentru o vreme, au trăit pe pământ exact aşa cum trăim noi şi care, pe baza unei vieţi foarte bune, trăiesc acum în Cer. Dimpotrivă, îngerii nu au trăit niciodată în mod vizibil pe pământ. La început, Dumnezeu era singur. Noi aflăm o mare bucurie în a privi la lucruri frumoase. Dumnezeu, văzând frumuseţea Sa şi ştiind că alţii ar afla o foarte mare bucurie şi fericire în a-L privi, a hotărât să creeze fiinţe cu care să împărtăşească fericirea Sa, să se bucure de aceeaşi fericire de care El se bucură privind la frumuseţea Sa. Deci, a creat îngerii, care erau destinaţi spre a fi în Cer împreună cu El, cântând laude şi adorându-L în faţa tronului Său.

Îngerii nu sunt toţi egali în demnitate, ci sunt împărţiţi în nouă clase sau coruri, în funcţie de rangul sau serviciul lor şi, aşa cum ne spun teologii, sunt aranjaţi în ordine crescătoare şi numiţi astfel: îngerii (păzitori), arhanghelii, virtuţile, puterile, începătoriile, domniile, tronurile, heruvimii şi serafimii. Arhanghelii au un rang mai mare decât îngerii şi sunt numiţi astfel deoarece sunt chemaţi la cele mai importante lucrări. Arhanghelul Mihail este cel care l-a scos pe Lucifer din Cer şi Arhanghelul Gabriel este cel care i-a vestit Sfintei Fecioare că urmază să fie Maica lui Dumnezeu. Îngerii primesc numele lor în funcţie de îndatoririle pe care le au a face. Cuvântul "înger" înseamnă "mesager".

36. Î: Cu ce alt scop au fost creaţi îngerii ?

R: Îngerii au fost creaţi pentru a asista şi a servi în faţa tronului li Dumnezeu; ei au fost trimişi adesea ca mesageri între Dumnezeu şi oameni; deasemenea, sunt numiţi păzitori ai noştri.



Îndatoririle îngerilor sunt multiple. Unii rămân mereu în Cer cu Dumnezeu; alţii sunt trimişi pe pământ pentru a fi păzitorii noştri şi pentru a rămânea cu noi. Fiecare dintre noi are un înger spre a fi îngrijit. El este cu noi zi şi noapte şi oferă lui Dumnezeu rugăciunile şi lucrarea bună a noastră. El se roagă pentru noi, ne îndeamnă să facem binele şi să evităm răul, ne protejează de pericole spirituale şi temporale. Cât de nefericit trebuie să fie unul dintre aceştia când este nevoit să se întoarcă la Cer cu plângeri la Dumnezeu, spunând: "Acela pe care mi l-ai dat în grijă nu ascultă de legile Tale şi nici nu foloseşte Graţia pe care i-ai trimis-o: cu toate eforturile mele de a-l salva, continuă să facă rău." Încă şi mai întristat va fi, văzând că alţi îngeri se întorc cu rapoarte bune şi primesc noi haruri pentru cei pe care Dumnezeu le-a dat să le fie păzitori. Dacă vă iubiţi îngerul vostru păzitor, niciodată nu îl siliţi să îi trimită lui Dumnezeu rapoarte dureroase despre un lucru rău pe care îl faceţi.

De unde ştim noi că îngerii oferă rugăciunile şi faptele noastre bune lui Dumnezeu ? Ştim aceasta din frumoasa întâmplare a lui Tobias, despre care vorbeşte Sfânta Scriptură. Acest om sfânt trăia în iubirea şi în frica lui Dumnezeu. El a trăit într-un timp în care poporul său era persecutat de un rege din cei mai cruzi, care vroia să îi oblige să venereze idoli, dar mulţi din acest popor mai curând sufereau moartea decât să Îl respingă pe Dumnezeu şi să asculte de acest rege păcătos. Când erau trimişi la moarte, trupul lor era abandonat pe pământ, ca să fie devorat de păsări şi animale sălbatice. Oricine ar fi fost prins că încerca să îi îngroape era trimis la moarte de servitorii regelui. Tobias obişnuia să care trupurile moarte ale acestor sfinţi mucenici în casa sa şi îi îngropa noaptea.

Într-o zi, întorcându-se foarte obosit acasă, se aşeză lângă zidul casei ca să se odihnească. Atunci, în timp ce era culcat aşa, o murdărie i-a pătruns în ochi şi l-a orbit. Acest Tobias avea un fiu, care se numea tot Tobias. Fiind acum şi orb şi sărac, a dorit să îşi trimită fiul într-un oraş anume, care se afla la o bună distanţă, să aducă o sumă de bani pe care o împrumutase mai demult unui prieten al său. Dar, fiindcă fiul său nu cunoştea drumul, tatăl său i-a spus să caute pe cineva care ştie drumul şi să i-l arate. Ieşind afară, tânărul Tobias a găsit un bărbat tânăr şi chipeş care s-a învoit să îi fie ghid şi l-a dus pe Tobias până în acel oraş depărtat. Când erau pe drum, s-au aşezat pe marginea unui râu. Tobias a intrat în râu, când un peşte mare a ieşit la iveală. Tobias a strigat după ghidul său, care i-a spus să scoată peştele din albie. Omorând peştele, ei au păstrat o parte din el pentru mâncare şi o parte pentru ca să o folosească drept medicament. Apoi au ajuns în oraşul acela, au luat banii şi s-au întors. Ghidul i-a spus lui Tobias să frece ochii tatălui său cu acea parte din peşte pe care o rezervaseră ca leac. Aşa a făcut şi, imediat, ochii tatălui său s-au vindecat şi tatăl a putut vedea din nou. Aşa de bucuroşi au fost tatăl şi fiul, încât au vrut să îi dea acestui tânăr ghid o jumătate din tot ceea ce aveau. Dar ghidul i-a refuzat, spunându-le că este arhanghelul Rafael, trimis de Dumnezeu pentru a-i fi ghid fiului acestui om bun. I-a spus bătrânului Tobias cum el a dus lui Dumnezeu rugăciunile sale şi fapta bună de a-i îngropa pe cei morţi.

Aflând că e vorba de un înger, cei doi au căzut la pământ şi s-au închinat cu multă teamă. Din această frumoasă istorisire ştim că îngerii duc rugăciunile noastre şi faptele bune ale noastre lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură (Geneza, cap 28) ne mai învaţă în povestirea faptelor unui alt om bun aproape acelaşi lucru. Patriarhul Iacob se afla într-o călătorie şi, fiind obosit, s-a aşezat să se odihnească, cu capul pe o piatră. Când stătea aşa, a avut o viziune în care era o scară înaltă care se întindea de la pământ la Cer. La vârful scării l-a văzut stând pe Dumnezeu Atotputernicul, iar pe scară urcau şi coborau îngeri. Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne spun că aşa stau lucrurile în realitate: îngerii mereu urcă şi coboară între Dumnezeu şi oameni, deşi nu pe o scară şi în mod vizibil, aşa cum i-au apărut lui Iacob. În afară de îngerul păzitor al oricărui om, mai există îngeri păzitori pentru fiecare oraş şi fiecare naţiune.

Iarăşi este vorba de îngeri în Cartea Genezei, cap 19. Ei îi apar lui Lot spre a-i vesti apropiata distrugere a cetăţilor păcătoase Sodoma şi Gomora. Îngerii mai apar păstorilor în noaptea în care Domnul nostru S-a născut (Luca, cap 2). Catehismul ne spune că îngerii nu au trupuri; atunci, cum pot apărea în mod vizibil ? Ei au luat trupuri făcute dintr-o substanţă foarte uşoară care le permitea să fie vizibili şi să apară ca tineri îmbrăcaţi cu veşminte vaporoase, aşa cum îi vedem frecvent reprezentaţi în picturi. Îngerii au fost uneori trimişi ca să îi pedepsească pe oameni pentru păcatele lor, aşa cum a fost cazul îngerului care a ucis într-o noapte 185 000 de oameni din armata regelui păcătos Sennacherib, care L-a blasfemiat pe Dumnezeu şi încerca să distrugă Ierusalimul, cetatea lui Dumnezeu (4 Regi 19).

Dar, avem aici o dificultate. Dacă Dumnezeu Însuşi veghează asupra noastră şi toate lucrurile le vede, pentru ce ar trebui să ne păzească îngerii ? Explicaţia stă în bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi: e vorba de un lucru care nu este necesar. El nu vrea ca noi să avem vreo scuză pentru a fi răi, de aceea ne oferă servitori cereşti speciali spre a ne asista şi a se ruga pentru noi. Dacă un prieten ne primeşte în casa sa şi face tot ce trebuie el însuşi, desigur că am fi satisfăcuţi, dar dacă ne mai dă şi un servitor dedicat care să ne slujească, deşi acest lucru nu e absolut necesar, ar arăta faţă de noi cel mai mare respect şi cea mai mare bunăvoinţă. Mai mult, tot ceea ce îngerii fac pentru noi, putem spune că Dumnezeu Însuşi face, deoarece îngerii nu fac decât să asculte poruncile Lui.

37. Î: Au fost îngerii, când Dumnezeu i-a creat, buni şi fericiţi ?

R: Îngerii creaţi de Dumnezeu au fost buni şi fericiţi.

38 Î: Toţi îngerii au rămas buni şi fericiţi ?

R: Nu toţi îngerii au rămas buni şi fericiţi. Mulţi dintre ei au păcătuit şi au fost aruncaţi în Iad: aceşti îngeri se numesc diavoli sau îngeri răi.

Dumnezeu nu i-a admis pe îngeri în prezenţa sa de la început. I-a plasat într-o perioadă de probă, aşa cum a făcut şi cu primii noştri părinţi. Unul dintre aceştia era cel mai frumos şi se numea Lucifer, care înseamnă "purtătorul de lumină". Era atât de perfect încât se pare că a uitat că a primit toată frumuseţea şi inteligenţa lui de la Dumnezeu şi, nemulţumindu-se cu ceea ce avea, a căzut în păcatul mândriei şi a dorit să fie egalul lui Dumnezeu. Pentru acest păcat, el şi cu toţi îngerii care l-au urmat au fost scoşi din Cer şi atunci Dumnezeu a creat Iadul, în care ei vor suferi o eternitate. Acest Lucifer este acum numit Satan sau, mai comun, diavolul, iar toţi câţi l-au însoţit în căderea sa, diavoli sau îngeri căzuţi.

Concordat cum originale


Capitolul anterior Capitolul următor